Impozitul forfetar reprezinta o prelevare baneasca obligatorie si definitiva, efectuata de catre stat, din veniturile obtinute de persoanele fizice si/sau juridice, in vederea acoperirii cheltuielilor publice efectuate de catre stat. Chiar daca acest sistem a fost adoptat si in alte state ale lumii, printre care Polonia, Franta si Spania, temerea care inca se mentine in mediul fiscal este, pe de o parte, sarcina fiscala suplimentara pentru micii intreprinzatori, si pe de alta parte, diminuarea expansiunii economice care ar putea fi realizata prin investitiile marilor contribuabili in economie, care ar putea fi descurajati prin introducerea unui bir suplimentar.

Totodata, prin introducerea unui astfel de impozit, statul se va asigura de plata unei parti din impozitele datorate de catre firme, eliminandu-se astfel posibilitatea acestora de a se sustrage de la plata lor. Pe de alta parte, se va ajunge la disparitia de pe piata locala a firmelor paravan si a celor care nu au nicio activitate economica. Dezavantajul introducerii acestui sistem forfetar va fi pentru firmele mici care supravietuiesc in conditiile de contractie a cererii si care inregistreaza venituri reduse, si care vor intampina dificultati in a-si gasi resursele financiare pentru a-si continua activitatea.

Necesitatea introducerii unui astfel de mod de impozitare forfetar ar putea avea ca rationament aspecte care fac referire la: (i) imposibilitatea de identificare, stabilire si urmarire a impozitului pe profit/venit de catre organele de politica si administrare fiscala pentru domeniile economice si contribuabilii ce vor face obiectul impunerii forfetare; (ii) imposibilitatea de predictibilitate a impozitului pe profit/venit pentru domeniile economice si pentru contribuabilii care vor face obiectul impunerii forfetare; (iii) costul ridicat al administrarii impozitului pe profit/veni