Primul preşedinte de culoare al Statelor Unite, Barack Obama, care îşi începe duminică cel de-al doilea mandat, încearcă de patru ani să îşi pună amprenta asupra ţării, dar promisiunea sa de a schimba tonul şi modul de a funcţiona al Washingtonului a rămas neîndeplinită.
Descris ca fiind cerebral, fără aplecare spre mondenităţi sau fraze memorabile, celui de-al 44-lea preşedinte al Statelor Unite nu îi place să piardă şi funcţionează cel mai bine atunci când este sub presiune, aşa cum a demonstrat campania electorală din toamna lui 2012.
La Convenţia democrată de la Boston, în 2004, care îl învesteşte pe John Kerry să lupte împotriva lui George W. Bush, îşi face cu adevărat apariţia pe scena naţională americană Barack Hussein Obama, fiul unui kenyan şi al unei americance, apărând o abordare consensuală a politicii, care seduce.
Obama, născut în august 1961 în Hawaii şi care şi-a petrecut o parte din copilărie în Indonezia, reprezintă la această dată, de şapte ani, sudul dezmoştenit de la Chicago în Senatul statului Illinois (nord). La începutul anului 2005, el accede în Senatul de la Washington, iar graţie charismei şi elocvenţei de care dă dovadă devine favoritul mass-media.
Patru ani mai târziu, după o ascensiune meteorică în cursul căreia o înfrânge pe Hillary Clinton în alegerile primare democrate pentru ca apoi să triumfe în faţa veteranului republican John McCain în alegerile prezidenţiale, el devine succesorul lui Bush şi se instalează, la vârsta de 47 de ani, la Casa Albă.
Statele Unite au ales "speranţa în locul fricii", a afirmat Obama după ce a depus jurământul la 20 ianuarie 2009.
Dar exerciţiul puterii este adesea frustrant pentru acest avocat şi profesor de drept constituţional care a studiat la Harvard, mai ales după ce republicanii au obţinut majoritatea în Camera Reprezentanţilor, la sfârşitul lui 2010, şi înc