Un posibil răspuns la întrebare din titlu îl oferă, într-un comunicat oficial, chiar administrația prezidențială: pentru că Popoviciu s-a folosit de presupusa relație cu Băsescu pentru a-i convinge pe unii, alții cât de sus are el relații (și spatele asigurat).
”Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, respinge afirmaţiile domnului Gabriel-Aurel Popoviciu, aşa cum reies din interceptările menţionate, şi le consideră nepermise şi regretabile invenţii şi încercări ale unei persoane de a se folosi de numele domniei sale în vederea obţinerii unor favoruri (aşa cum, de-a lungul timpului, au făcut şi alte persoane)”, se arată în comunicatul de la Cotroceni.
Explicația oficială e plauzibilă până la un punct. Precizarea ”așa cum, de-a lungul timpului, au făcut și alte persoane” e cea care generează întrebări suplimentare. Pentru că mențiunea pare a avea scopul nu de a minimiza ceea ce a spus Popoviciu (în sensul în care ”nu DOAR Popoviciu, ci și alții s-au folosit de numele președintelui”), ci, mai degrabă de a anticipa și de a reduce efectele apariției și a altor înregistrări în care nume președintelui a fost folosit în același mod. Faptul că nu doar Popoviciu, ci și alte persoane s-au folosit de invocarea unor relații directe cu Băsescu pentru a obține favoruri, indică o anumită obșnuință în utilizarea acestei stratageme. Indiferent dacă acele relații directe invocate erau reale sau false, sugerează că era credibile, acceptabile, într-un anumit mediu ”de afaceri”.
Să fim serioși, cei care făceau și cei care luau ”de bune” asemenea afirmații, nu erau niște mucoși de la colțul blocului, niște naivi care să impresioneze sau să se lase impresionați de afirmații de genul ”tu știi cine este fratele meu?” ori ”știi tu cu cine sunt eu prieten?”. Este greu de crezut că verosimilitatea invocării unei amiciții cu președintele, și, mai ales, a efectelor protec