- Cultural - nr. 13 / 19 Ianuarie, 2013 REVERBERATII…. Mihai Eminescu este pentru toti romanii, deci si pentru noi, elevii mai mici, cel mai mare poet al tarii. Am aflat ca a scris poezii foarte multe si foarte frumoase. Pe unele dintre ele le stim deja pe dinafara.... La 15 Ianuarie ii aducem cinstire Luceafarului poeziei, cu ocazia nasterii sale. Am citit ,,Scrisoarea III” si parca am vazut vitejia romanilor in razboaie. Din ,,Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie” am aflat despre dragostea poetului pentru tara. Despre frumusetile naturii am citit in ,,Revedere”, ,,Somnoroase pasarele” si ,,Ce te legeni..” Cand pasii ne poarta prin Moldova, trecem pe la Ipotesti pentru a vedea daca teii din poeziile sale au inflorit. Ne amintim de Eminescu la tarmul fiecarui lac albastru, cand privim nuferii galbeni, cand ne plimbam prin codri de arama sau padurile de argint. ,,Cuget sfios, ma-nchin La steaua/ Stralucind cu vesnicie, din/Suflet de copil-cinstire,/Luceafar drag, marire tie!/Veniti copii, veniti cu tot firescul/ Spre cel ce n-a voit mormant bogat!/Sa ne-amintim mereu de Eminescu/Daca vreodata poate fi uitat!” ANA KARINA BALASA, clasa a III-a, Colegiul National "Unirea”, Targu-Mures Pe Eminescu il percep drept umbra a unei ploi reci de toamna care naste in mine poveri necunoscute, mari de tristeti, nemarginiri de gand, seri pe deal – ca acela de acum, nostalgia copilariei din care incepsa gust sieu.… E o ploaie care, insa, isi pastreaza rolul primordial: cel de a naste, de a creste, de a inflorisi de a renaste…pentru ca eu renasc si ma redescopar prin cuvant. Recunosc ca nu il intalnesc pe Eminescu in fiecare zi, dar simt nevoia de a-l cauta, de a ma refugia in versul sau, adeseori, la ceas de seara, cand ma cheama ceea ce a fost si ceea ceva fi; cand, fata in fata cu viata realizez ca am crescut si ca "pamantul ratacitor” devine hotar nestatornic. Eminescul meu rama