Revoltător modul în care, în ultimele zile, Cotroceniul şi instituţiile de forţă anexate au lansat atacuri în trobă. Fără barem a le disimula, a încerca să le dea o cât de cât decentă aparenţă de respect pentru curentul general al opiniei publice, pentru statul de drept şi evoluţia democratică a acestuia. Vineri, între două excursii, Traian Băsescu a respins numirea candidaţilor propuşi de ministrul justiţiei pentru funcţiile de procuror general, respectiv şef al DNA. Neavând la dispoziţie cine ştie ce "mapă profesională" compromiţătoare, a recurs la argumente de o şubrezenie sfidătoare: procesul de selecţie ar fi fost netransparent şi, ca atare, se impune "revizuirea lui totală". Las la o parte tărăgănarea şicanatorie a deciziei ("Eu nu mă grăbesc", declarase Băsescu), dar motivarea acesteia este ilară. Înscrierea la selecţie a fost pentru prima oară tocmai transparentă, a fost cunoscută nu doar de oricare posibil candidat, ci de toată lumea. Aş vrea ca Traian Băsescu să aducă drept temei un singur exemplu de procuror care să nu fi aflat despre concurs, ori căruia să i se fi luxat înscrierea. Să nu trecem uşor nici peste aserţiunea că procedura trebuie revizuită în totalitate. Potrivit căror atribuţii constituţionale preşedintele indică altei puteri ce şi cum să facă?

Respingerea numirilor nu a avut decât un scop, mai mult decât... transparent: menţinerea cât mai îndelungată a interimarului Daniel Morar ca procuror general şi păstrarea sub control a DNA. Unde, de altfel, nu se mişcă nici unul din dosarele periculoase pentru foştii demnitari şi mahări pedelişti. Toată această făcătură se circumscrie perfect acţiunilor de păstrare a controlului asupra sistemului de justiţie, fiind o piesă din puzzle-ul stăpânirii, prin recentele alegeri contestate şi nelegitime, a conducerii CSM. Apropo, a dracu' coincidenţă, imediat ce au cutezat să protesteze faţă de mână