L-am cunoscut de mult pe rapsodul popular Gheorghiţă Vasile, admirându-l pentru talentul şi patima cântecelor interpretate la atâtea instrumente. Un om simplu, modest, comunicativ, dar un mare artist amator.

Un vrăjitor, un magician al instrumentelor populare pe care le-a supus ascultării şi care l-au înălţat la rang de cinste ducându-i numele şi vraja melodiilor prin toată ţara. A fost rapsod popular şi a rămas un artist amator de mare virtuozitate. Are în sânge şi în suflet cântecul popular românesc, are în inimă dragostea pentru neamul şi strămoşii noştri. Hrană sufletească i-au fost, de-a lungul timpurilor, aplauzele.

S-a născut la 20 august 1937, în satul Gulia, comuna Dolhasca. A muncit ca tapiţer la I.M.M.R. Paşcani timp de 37 de ani, iar la 13 septembrie 1991 a ieşit la pensie.

A fost şi a rămas un autodidact în învăţarea instrumentelor, interpretând cântece populare străvechi la nai, fluier mic pentru orchestră, ocarină, tilincă, caval oltenesc, fluier mare moldovenesc etc. A cântat şi la sticle umplute cu apă (umplute în proporţii diferite ca să scoată sunetele dorite). Această invenţie proprie a făcut-o cunoscută la o selecţie de la Iaşi unde se promovau talente de către Dumitru Moroşanu şi Adrian Păunescu. A învăţat şi olăritul, de la un moş, şi a participat în 1997 la un festival de folclor din Franţa. A debutat de la vârsta de 7 ani la fluier interpretând doine, bătute, sârbe, hore.

Din 1962 şi până în 1991 a activat la clubul C.F.R. Paşcani.

La Căminul Cultural Dolhasca a cântat în orchestra de muzică uşoară (la nai) condusă de Paul Roată, vestit chitarist.

Are 3 copii, 2 băieţi care lucrează la C.F.R. Paşcani şi o fată, absolventă a Facultăţii de Informatică Iaşi, care este acum la Primăria din Tecuci, jud. Galaţi.

Datorită strădaniei, pasiunii pentru interpretarea cântecului la atâtea instrumente popular