La ora 11 fix, cum era programat, când din Turnul Primăriei încă se difuza în locul Marşului lui Avram Iancu melodia Horei Unirii, în Piaţa ce adăposteşte statuia lui Mihai Viteazu au primit de la Fanfara Şcolii Militare de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră "Onorul la Comandant" primarul Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Judeţean, Cornel Popa, prefectul Claudiu Pop, comandantul Garnizoanei Oradea, colonelul Grigore Morar, şi şeful Poliţiei judeţene, chestorul Liviu Popa.
După intonarea Imnului Naţional, prefectul Claudiu Pop, ca reprezentant al Guvernului în judeţ, a dat citire unui mesaj centrat pe importanţa Unirii Principatelor Române ca moment-punte între Revoluţia de la 1848, Războiul de Independenţă şi Unirea ce Mare din 1 Decembrie 1928. De asemenea, discursul a elogiat figurile generaţiei unioniste, a evocat dubla însemnătate a înscăunării, întâi la Iaşi şi apoi la Bucureşti, ca domnitor al Moldovei şi al Munteniei, a colonelului Alexandru Ioan Cuza, cel care a început procesul de unificare şi modernizarea tânărului stat român, reuşind prima reformă agrară şi secularizarea averilor mănăstireşti.
De data aceasta, spre deosebire de festivităţile de la 1 Decembrie, în Piaţa Unirii nu a mai participat şi episcopul ortodox Sofronie, astfel încât preoţii care au participat la eveniment nici nu au fost invitaţi să desfăşoare o slujbă de Te Deum. Deşi niciun oficial nu a dorit să comenteze acest aspect, mare parte din orădenii care au fost de faţă şi la ceremonia din decembrie au pus absenţa de acum pe seama abuzului comis atunci de preoţii ortodocşi, care şi-au depăşit cu trei sferturi de oră intervalul de timp alocat, pentru a-i ridica osanale episcopului, cântându-i inclusiv "La Mulţi Ani!".
Un moment însufleţitor, dar şi dătător de motive de meditaţie, a fost discursul rostit de istoricul Viorel Faur, care a remarcat, metaforic,
