Nişte postaci năimiţi şi tembeli, cu creieraşul neted ca bostanul şi neînstare să producă şi altceva decât aceleaşi şi aceleaşi înjurături stupide pe care, sub protecţia anonimatului, le reiau şi le plasează pe toate forumurile, la adresa celor care cutezăm să-l arătăm pe "preşedintele tuturor românilor" şi pe camarila lui aşa cum sunt, mă tot spurcă şi mă somează să le spun "ce am cu Băsescu". Cu acest om minunat, care nu a avut şi nu are tihnă, trudind şi sacrificându-se pentru propăşirea şi fericirea naţiei. Voi recunoaşte că, într-adevăr, încă de la începutul anilor '90, când Petre Roman l-a făcut ministrul transporturilor, sunt cu ochii pe el. M-a frapat atunci, iar casetele tv au păstrat episodul, modul în care a rezolvat un conflict de muncă, greva ceferiştilor, mod în care viitorul politician de anvergură naţională înţelegea să poarte dialogul social, să trateze cu sindicatelor. A ieşit pe bd. Dinicu Golescu în calea coloanei de manifestanţi şi a zibierat scurt şi ameninţător la e: "Îmi bag p... în sindicatul vostru!".

Ăsta a fost în continuare ministrul, ăsta a fost primarul general, ăsta e, de opt ani, preşedintele ţării. Un om pentru care dialogul civilizat nu există, un politician pentru care categoriile socio-profesionale nu sunt decât gloate ce pot fi biciuite oricând şi care rabdă orice, un demnitar care se crede infailibil deţinător al adevărului absolut, al pietrei filosofale. Un om pe care traiul populaţiei nu l-a interesat, fiind captiv doar al intereselor familiei sale şi cercului lui de ţuţări şi de lupi hulpavi, pe care i-a propulsat paznici la oi. Fiind, pe de altă parte, un semănător de dihonie, artizan al unei politici de strivire a categoriilor nevoiaşe, de alungare din ţară (celebrul îndemn adresat profesorilor care "scot numai tâmpiţi" sau medicilor" "Dacă nu le convine leafa, să plece unde vor"). Şi exersându-se - mai ales după