Astăzi și mâine, cehii își votează președintele. Pentru prima oară în istoria lor post-comunistă, până acum Parlamentul fiind cel care numea șeful statului.
Am primit din țara bravului Svejk un text simpatic despre povestea acestor alegeri. Mi l-a trimis un vechi amic scriitor, Attila Pató: un ardelean rătăcit cândva prin Ungaria pentru ca apoi, cedând unei simpatice cehoaice, să se stabilească în Hradec Králové, un oraș cu parfum central-european sadea, la cca. 120 de km est de Praga.
Textul face portretul eclecticului grupuleț al candidaților și oferă multe pilde de reflecție pentru cei interesați de animalele politice de la București. Vă invit să îl citiți.
„Un japonez, un austriac, un evreu, un comunist și un avatar își dau întâlnire…”. Nu, nu e un banc, e vorba despre alegerile prezidențiale din Cehia.
Copiii au venit cu poanta asta de la școală încă din prima zi în care s-au dat publicității numele candidaților care au reușit să strângă cele 50 de mii de semnături necesare pentru a intra în competiția pentru funcția de președinte. Opinia publică a început imediat să se intereseze de candidați și de campanie. E prima oară când președintele Cehie este ales direct, prin vot democratic, și nu prin intrigile partidelor politice. În tot cazul, campania face concurență oricărei ediții Megastar.
De ar fi doar acest argument și tot ar merita să cunoașteți candidații, fiecare obținând, în felul lui, un succes relativ mare. Apoi, chiar dacă nu totdeauna se adeverește zicala „precum poporul, așa și președintele”, actualii candidați ilustrează bine trăsăturile societății cehe și putem liniștiți spune că pe cât de complex e poporul, pe atât de sofisticați sunt și candidații.
Noutatea momentului o constituie faptul că, spre deosebire de toate alegerile de până acum, în cehi s-a trezit spiritul competiției politice. N-am mai trăit așa ceva. T
