Cu Wesley Clark pe post de consilier, poziția favorabilă a lui Victor Ponta în privința gazelor de șist nu reprezintă o surpriză. România nu are o reglementare a activității de lobby, iar Registrul de Transparență al Comisiei Europene e, la rândul lui, o glumă bună. De cel puțin 15 ani în România se face lobby și se face la cel mai înalt nivel, en-gros și en-detail. Asta nu e o noutate. Mai puțin cunoscute sunt metodele prin care se acționează și care au o foarte mică legătură cu ceea ce asociațiile de lobby sunt dispuse să recunoască atunci când invocă așa-zisa ”transparență”. Mai jos am selectat un fragment din cartea ”Morminte în mișcare. 10 ani la Roșia Montană”, pe care sper să o finalizez în următoarele luni. Cu mențiunea că e doar o (mică) parte a activității lobbystice legate de cazul Roșia Montană, care prezintă însă multiple similitudini și cu alte cazuri. Cu atât mai mult cu cât atunci când necesitățile o impun, marile companii (din cele mai diverse domenii) se coalizează și fac front comun.

*** O cină la reședința Ambasadorului Canadei în România

Cele ce urmează sunt extrase de corespondența electronică oficială solicitată de un român cu cetățenie canadiană, pe baza legii canadiene a liberului acces la informații, de la Ministerul de Externe (al Canadei). Din păcate, aceste fragmente au fost transmise solicitantului serios cenzurate (acțiuni și mai ales numele unor persoane au fost acoperite). Chiar și așa însă ne putem face o idee despre modul în care operează și cum se desfășoară acțiunile de tip lobby la nivelul ambasadelor. Mai întâi personajele.

Raphael Arthur Girard

Între 26 iunie 2000 și 1 august 2003 a fost ambasador al Canadei în România (ambasadă care funcționează și pentru Bulgaria și Republica Moldova). Acțiunile lui de sprijin direct a proiectului Gabriel Resources de la Roșia Montană au fost cunoscute încă din acea p