Eforturile premierului Ponta, ale preşedintelui interimar Antonescu şi ale aliaţilor lor de a desfiinţa Curtea Constituţională sub forma în care funcţiona, ca ultimă redută a legalităţii în România, au generat reacţii dure din partea preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a comisarului european pe justiţie, Viviane Reding, a Departamentului de Stat al SUA şi a mass-media internaţionale.

În declaraţiile date în străinătate sau presei internaţionale, Ponta a promis să respecte condiţiile impuse de UE, dar în România declara exact contrariul. Antonescu, îmbătat de putere, a făcut afirmaţii sfidătoare împotriva a ceea ce el a considerat ingerinţă în politica internă a României, ignorând consecinţele acestor declaraţii în raporturile cu partenerii europeni sau nord-americani.

În acelaşi timp, societatea civilă din România s-a mobilizat împotriva atacurilor la adresa valorilor democratice. Referendumul privind soarta lui Băsescu a avut loc pe 29 iulie. Cei care l-au organizat nu au reuşit să obţină cvorumul de 51% din totalul electoratului ţării, aşa cum era prevăzut în lege, eşuând în încercarea de a avea o validare populară pentru lovitura de stat instrumentată de noua coaliţie parlamentară.

Ponta, Antonescu şi majoritatea parlamentară nu au fost dispuşi să accepte înfrângerea. După ce au eşuat să mobilizeze votul cetăţenilor la referendum, ei au insistat că majoritatea prezentă la vot a aprobat suspendarea lui Băsescu. Democraţia din România este până la urmă bazată doar pe majorităţi, şi nu pe seturi de proceduri, nu-i aşa?

Ignorând ştirile externe şi locale care insistau că Băsescu supravieţuise încercării de suspendare, organizatorii referendumului au exercitat presiuni şi au încercat toate manevrele legale posibile pentru a convinge Curtea Consti-tuţională să recunoască înlăturarea lui Băsescu.

În aceste condiţii extrem de te