Raportul MCV a reuşit să tulbure relaţia Justiţiei cu restul societăţii mai mult decât au făcut-o condamnările abuzive şi manevrele procurorilor, dirijate de alte instituţii.
Raportorii de la Bruxelles au dorit să tragă un gard inexpugnabil în spatele căruia magistraţii să taie şi să spânzure netulburaţi de privirile întrebătoare ale presei. Relaţia dintre Justiţie şi celelalte puteri – Executivă şi Legislativă este clar stabilită nu doar prin Constituţia României, ci şi prin numeroase convenţii internaţionale la care ţara noastră este parte. Mai mult, magistraţii din România au un statut clar, individualizat, sunt protejaţi de instituţiile statului şi, deloc de neglijat, un sistem de salarizare şi de pensionare care le asigură venituri cu mult peste ceea ce au alţi bugetari. Când Boc a declanşat scârboasa campanie a salariilor şi pensiilor nesimţite, judecătorii şi procurorii nu au intrat în ghilotina tăierilor. Câteva sporuri salariale amputate magistraţilor au declanşat o reacţie rapidă; în instanţă judecătorii dădeau pe bandă rulantă banii înapoi colegilor. Nu la fel reuşeau să-şi recupereze banii ceilalţi bugetari, împotriva sentinţelor de acest gen sărind cu gura chiar Băsescu.
Deci, de banii magistraţilor, care câştigă de la o sută de milioane de lei (vechi) în sus, nu putem să ne atingem; nici să facem vorbire, că atentăm la independenţa Justiţiei. Când punem întrebări despre moralitatea unor magistraţi care umblă din gard în gard de beţi sau caută plăceri sexuale la comandă de la poliţiste, colegi sau însoţitori, iar atacăm independenţa Justiţiei.
Când devin publice stenograme care dezvăluie grupuri de interese care unesc Palatul Cotroceni, balamaua de la ANAF şi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci forurile de monitorizare a României se uită în altă parte, nu observă şi nu le reţine. Aş fi crezut că rapor