Raportul MCV pe justiţie al Comisiei Europene a fost primit la Bucureşti cu reacţii diferite, cum era şi de aşteptat. Portocaliii, care anticipaseră un raport dezastruos, o punere la stâlpul infamiei a Guvernului Ponta, au fost nevoiţi să constate că documentul remarcă, totuşi, progresele făcute de România, dar au ignorat grosolanele erori strecurate cu parşivenie şi venin în text. Autorităţile române, în primul rând Guvernul, au semnalat "scăpările", dar nu au protestat cu vehemenţa necesară, ci au avut mai curând tonul unui scâncet de copil nedreptăţit. Raportul l-a derutat până şi pe Traian Băsescu care, aterizând la Otopeni după turneul sud-american, a sărit subiectul, preferând să ţină iar o lecţie ternă şi agasantă despre importanţa misiunii sale.

Avem în faţă cel mai slab, mai neprofesionist şi mai jignitor raport din ultimii ani. Funcţionarii CE care l-au întocmit, oricât de înalţi ar fi ei, ar trebui daţi afară. Pentru că, stând, asemenea celebrei deja Viviane Reding, pe funcţii şi cu privilegii plătite şi din cotizaţia anuală de un miliard şi jumătate de euro, achitată metronomic de români, au recidivat în a ignora realităţile din ţară, sau chiar le-au mistificat. Faptul că în şapou se vorbeşte de oarece progrese în zona justiţiei, a statului de drept, nu înseamnă nimic, nu a adus nici măcar un orizont al aderării la Spaţiul Schengen: chestiunea se va rediscuta prin decembrie. În schimb textul e împănat cu minciuni, capcane şi diversiuni de o gravitate inadmisibilă şi cu urmări practice atât în atmosfera politică din ţară, cât şi în perceperea României peste hotare. Cum poţi să lansezi într-un asemenea document afirmaţia că în Guvernul României sunt trei miniştri asupra cărora apasă grele dosare de corupţie, fără a-i identifica, pentru că nu există dosarele respective?  Mă întreb care ar fi fost reacţia Bruxelles-ului, a Berlinului şi a altor can