O scenă cu trei personaje. Bărbaţi. Îmbrăcaţi în negru, impecabil. Doar câteva obiecte de mobilier pe "scena" ca o matrice, sau ca un "matrix", al unei întâmplări domestice, tapetată, în întregime, cu puf negru. Iar contrapunctul (vizual), elementul în jurul căruia se ţese intriga, năucitor contrastant în acest decor: o pânză albă, de un alb strălucitor, un "tablou". Valoros, conform criteriilor artei contemporane...
Yasmina Reza este un prolific autor contemporan. Născută la Paris, în 1959, este deopotrivă scriitoare şi actriţă. Fiică a unui inginer evreu şi a unei violoniste maghiare, stabilită în Franţa, din timpul dictaturii sovietice, Yasmina Reza a studiat sociologia şi teatrul la Universitatea din Nanterre.
Piesa "Artă" (1994) cunoaşte un succes fulminant în Franţa şi în Statele Unite. Luciditate şi umor care intrigă. Primeşte pentru ea premiul Molière. Şi premiul Tony (considerat echivalentul Premiului Oscar în teatru), pentru cea mai bună piesă, la New York : pentru "Artă", în 1998, şi pentru "Doamne, ce măcel", în 2009.
Deşi piesa este un construct al unor teme simpliste şi evident comerciale (piaţa de artă şi cotaţiile artiştilor plastici), reluând, până la paradox, aserţiunea "orice poate fi artă", autoarea ironizează incendiar cultura radicală, infernalul "gust estetic" al (post)modernităţii, diatribele clişeelor valorizante, kitsch-ul sau neglijarea autenticului în artă, în favoarea unei mondenităţi derapante şi nesemnificante.
Un "tablou" (în fapt, o uriaşă pânză albă), achiziţionată pentru suma de 35.000 de euro, devine mobilul acţiunii, comprimată, de altfel, ca mişcare scenică, la vizualizarea discuţiei celor trei prieteni, pe marginea acestui eveniment. Ei sunt : Marc (Vlad Zamfirescu), Serge (Şerban Pavlu) şi Ivan (Gheorghe Ifrim).
Aşa cum, altădată, la vremea lor (sic), Manet, Rodin sau Picasso, împingeau limitele av
