O! (vezi citatul de săptămâna trecută, din \"Boborul!\" de I.L. Caragiale!)... Ce bucurie sprinţară ne suguşă şi ne-neacă, precum ni s-a-ntâmplat odinioară, când am aflat din carte despre marile izbânzi ale neamului nostru! Câtă emoţie solemnă ne aprinde obrajii, aidoma plânsului ce ne podideşte când îi vedem la televizor, zi şi noapte, pe marii bărbaţi ai ţării!
Ce desfătare adâncă ni se lasă-n vintre şi-apoi ne seceră genunchii (precum vântul sălbatic!), la fel ca simţămintele duioase ce ne cotropesc la vederea unei turme de miei (normal, cu trei ciobănei!), surprinsă pe tăpşanul ţării în toiul infatigabilei transhumanţe! O!...Câtă mângâiere am avut aflând că, undeva, pe un alt colţ al aceleiaşi guri de rai – practic, pe acelaşi "picior de plai" – cineva, nu spui cine, persoană importantă, e becher! anume ne contrazice năprasnic! Bine ne face – veţi spune cu temei – că doar aşa, din contră, înaintăm cu toţii! Doar din asta se naşte progresul, negreşit! Bravos, naţiune! Numai că, o să vedeţi mai la vale, încontrarea nu-i mereu totuna cu "viţăvercea". Mai adaug doar că, departe de noi atât dorinţa de a ne ţine de un subiect, ca orbul de traistă, cât şi, Doamne păzeşte, plăcerea vicioasă de a face un proces de intenţie poporului român (mai ales că el n-are nicio intenţie!). Au făcut-o, uneori cu asupra de măsură, alţii.
Aşadar, după ce ne-am neprihănit, ne facem datoria de a semnala că, pe blogul de opinii al unui cunoscut jurnal, a apărut mai zilele trecute un articol, intitulat "Un istoric la modă", avându-l ca subiect pe acelaşi Lucian Boia. Şi asupra căruia n-am fi stăruit, dacă, în devălmăşia mai distrugătoare decât promenada unui pachiderm printr-un magazin de bibelouri, pamfletardul n-ar fi lăsat destul loc şi pentru polemică. Poate că, totuşi – strict din postura de cetăţeni ai planetei, care, totuşi, trebuie cruţată – ne-am fi dat silinţa şi nu ne-a
