Ce ne poate atrage atenţia, la un conaţional? Tipul propriu de discurs. Modul în care nu doar transmite convingerile sale. Ci şi liniştea interioară, bucuria renaşterii spirituale, după ce a ajuns la limanul dorit în vreme de furtună sufletească. O astfel de româncă este poeta care vorbeşte de Transilvania şi Basarabia cu argumentele unei învingătoare. Patria din suflet - iată sintagma coagulantă a unui areal electronic ce reuneşte internauţi interesaţi de complementarităţile existente între europenii ce trăiesc pe cele două maluri ale Milcovului de azi – Prutul podurilor de flori devenite duioase amintiri. O voce aparte, în contextul menţionat, este o poetă şi publicistă cu existenţa marcată de convingeri şi experienţe puternice. Aşa s-a născut acest dialog cu compatrioata Vali Zăvoianu, care trăieşte acum în Transilvania. „Nu se poate, să nu se poată.” O româncă hotărâtă – aşa aş sintetiza parcursul vieţii dumneavoastră. Mă înşel? Vorbesc rar despre viaţa mea. Când trebuie să o fac, îmi vin în minte cuvintele părintelui Arsenie Boca: „Nu se poate, să nu se poată.” Îmi trăiesc viaţa după filosofii simple şi chiar dacă nu mi-a fost deloc uşor până acum, tocmai acest fapt m-a ajutat să evoluez psihic, mental, afectiv, spiritual. M-a ajutat mult şi profesia mea; să mă cunosc, să mă apropii de semeni, să mă ridic după fiecare lovitură primită de la viaţă. A fost ca o compensare faptul că am reuşit să fac ceea ce îmi place, profesional cred că am ales exact ceea ce trebuia. Schimbările pe care le-am tot trăit, deşi poate părea paradoxal - m-au ajutat să dezvolt o latură pe care la maturitate am conştientizat-o, statornicia. Fie că e vorba de educaţia primită de la părinţii şi bunicii mei, fie că e vorba de principii, de prieteni, am în plămadă statornicia. Dovadă că împlinesc curând 20 de ani de prietenie cu o fiinţă extraordinară, Violeta. Poate că am avut nevoie de