Jucătorii de atunci ai Drobetei, Emilian Hulubei, Alin Artimon şi Radu Ciobanu, au povestit pentru ProSport cum au ajuns să vorbească în faţa Comisiei de Disciplină a FRF despre blaturi

10 fotbalişti de la Severin au fost suspendaţi după ce şi-au schimbat declaraţiile la presiunea conducătorilor echipei

Pe şoseaua de lângă Dunăre, la 20 de kilometri de Turnu Severin dinspre Orşova, feţele celor 17  bărbaţi sunt luminate doar de farurile maşinilor care trec tot mai rar pe lângă ei. Merg în şir indian şi habar nu au unde pun următorul pas.

Emilian Hulubei, ex-jucător FC Drobeta

Înjurături şi mizerie

E aprilie 2000 şi mai sunt doar trei ani până la cel mai mare blat făcut vreodată la noi: momentul zero în fotbal. Bărbaţii care scapă câte o înjurătură la fiecare pas înseamnă cam tot lotul divizionarei secunde FC Drobeta. Jucătorii au plecat din cantonamentul de la Gura Văii în seara de dinaintea meciului cu Chimica Târnăveni, unul pe care conducerea clubului voia să îl piardă pentru a-i ajuta pe adversari să evite retrogradarea. Contextul era favorabil unui aranjament: în etapa a 29-a, FC Drobeta stătea liniştită în partea superioară a clasamentului, în timp ce Chimica se lupta cu Poli Timişoara, echipă deţinută atunci de Claudio Zambon, pentru ultimul loc ce asigura rămânerea pentru încă un an în Divizia B.

La Gura Văii a mai rămas un singur fotbalist, unul dintre veteranii lotului care n-a vrut să-şi complice existenţa: Opriţa. Aranjamentul a ieşit, până la urmă, şi fără contribuţia fugarilor, dar nimeni nu a putut să anticipeze consecinţele. Cei 17 jucători plecaţi în mijlocul nopţii din cantonament aveau să devină, în scurt timp, primii din România care să se ridice împotriva blaturilor.

„Hai să jucăm pe bune!“

Întâi meciul şi întâmplările de dinaintea lui.

Săptămâna fo