M-a bucurat enorm succesul naţionalei noastre de rugby în Portugalia, la debutul în Cupa Europeană a Naţiunilor.

A fost mai mult decât o victorie. Un succes în Portugalia era obligatoriu, în primul rând pentru moralul jucătorilor, dar şi al nostru, la un nou început de drum spre Cupa Mondială. Că nu a fost prea concludentă, că am intrat de cel puţin opt ori în „cinciul” portughezilor cu mingea, dar n-am concretizat, că ei au avut o singură fază ofensivă adevărată şi ne-au înscris un eseu, asta mă îngrijorează. Ne-a lipsit mult Mădălin Lemnaru, ca să vorbesc şi despre o absenţă de marcă, un jucător de excepţie şi de mare calitate. Până la urmă 1-0 e 1-0, cum se spune, iar victoria e victorie. Poate mulţi vor spune că sunt prea entuziast, dar să nu uităm progresele extraordinare pe care echipele considerate altădată mici le-au făcut în ultimii ani. Portugalia a câştigat ultimele trei ediţii ale Campionatului European la rugby în şapte, competiţie în care lusitanii se bat cu marile forţe ale continentului.

Un fenomen social

Georgia, care e considerată deja o forţă, va avea mari probleme cu Portugalia, sunt convins. De ce e Georgia o forţă? Pentru că acolo, rugby-ul e sport naţional. Pentru că la meciurile de pe teren propriu ale naţionalei Georgiei e prezentă toată conducerea ţării. Unul dintre cei mai importanţi finanţatori ai rugby- ului din Georgia a fost numit de curând premier al ţării! Asta nu e bine pentru noi. Oamenii au înţeles că pot ieşi în lume cu acest sport nobil şi au făcut din rugby politică de stat. Sportul e un fenomen social, creează caractere. E foarte important pentru generaţiile care vin să aibă exemple adevărate de urmat. Noi avem datoria să ducem mai departe o tradiţie veche de 110 ani.

Saltul Italiei

Nu m-a surprins victoria Italiei în faţa Franţei în Turneul celor Şase Naţiuni. Experienţa celor 13 ani de când joacă în a