Mărturisesc că-l înţeleg pe Crin Antonescu. Îi înţeleg frustrarea după ce a fost silit să părăsească fotoliul de preşedinte, ad interim, la scurt timp după ce şi-a tipărit cărţile de vizită, pentru a marca acest moment istoric, vorba domnului Ion Cristoiu.
Chiar dacă, în ultima emisiune de la Antena 3, a ţinut- o langa cu frustrarea poporului că Traian Băsescu a rămas în fruntea statului. Să fim serioşi. Era vorba în primul rând de frustrarea sa. Repet, îl înţeleg. Se simţea bine în Palat. Răcoarea grădinii ce-l înconjoară este o binecuvântare, mai ales în după-amiezile liniştite de vară, când poţi moţăi în linişte, fără să te ia la întrebări vreun ziarist impertinent, sau să te poreclească ”Somnorică Venturiano”. Astă- vară a gustat din binefacerile funcţiei. E drept, nu pe săturatelea. ”Iţ gud tu bi prezident. Iţ gud tu bi ză madăr end ză fadăr of dă romeiniăn neişăn!” şi-o fi zis în zilele acelea... istorice (n-am găsit altă rimă).
De când a plecat de la Cotroceni nu s-a mai întâmplat mare lucru în cariera sa. Nu se poate lăuda cu multe. Alegerile nu le-a câştigat el, ci ura faţă de Traian Băsescu. Iar Băsescu, peste tot Băsescu.... Toţi USL-iştii au prins câte o funcţie cu greutate. Toţi sunt ocupaţi până peste cap. Numai el stă în fruntea Senatului şi îl trece uneori câte un fior, când îşi aduce aminte de Departamentul de Stat. Dacă s-ar fi îngropat în muncă ar mai fi uitat de Unchiul Sam. Unchiul vitreg. A fost nevoie ca prietenul Victor Ponta să îl propună în fruntea comiţiei care va modifica, carevasăzică, actuala Constituţie, să nu creadă poporul că arde gazul de pomană. Nu-i bai, că nici nu prea are ce să ardă. De gazul de şist nu se mai ocupă colegul Vosganian. I l-au suflat coledzii din PSD. La fel şi Roşia Montană.
Problema e că şi cei 7,4 milioane de români, care l-au vrut pe Traian Băsescu dus de la Cotroceni, au început să întrebe cu ce
