Momente şi evenimente. Unele dau proeminenţă şi relief, altele conferă consistenţă vieţii noastre muzicale. Le avem pe amândouă!
„Don Carlo” în versiune de concert, la Sala Radio
Reluarea la noi, cu săptămâni în urmă, a operei verdiene Don Carlo a fost prilejuită de aniversarea bicentenarului naşterii compozitorului, una dintre marile glorii ale artei lirice din toate timpurile. Iniţiativa aparţine Formaţiilor Muzicale Radio iar evenimentul a avut loc în Studioul de Concerte din str. Berthelot. O realizare importantă împlinită în versiune de concert.
O lucrare complexă; pe cât de extinsă pe atât de complicată. Din punct de vedere dramatic dar şi muzical. Muzical în primul rând! A contat mâna forte, priceperea, elanul interior realmente mobilizator probat de dirijorul invitat, de italianul David Crescenzi. Are muzica în sânge şi priceperea în cuget. Gestul său dirijoral conduce şi determină, adună şi construieşte, stăpâneşte nuanţat planurile sonore aşezând pe primul plan vocea; fără a neglija evoluţia simfonică. Cum s-a cântat? In termeni colocviali, mai puţin academici, aş spune că a fost intens folosită metoda Basedow. Adică cu ochii în partitură! E firesc în cazul muzicienilor instrumentişti, a membrilor Corului Academic Radio condus de Dan Mihai Goia. Dar în cazul soliştilor?
Singurul care a stăpânit din memorie întreaga partitură a fost dirijorul; muzică desfăşurată pe parcursul a trei ore! In avant-scenă a înaintat o echipă mare de cântăreţi, cu toţii activând prioritar pe scenele lirice din ţară. S-a cântat îngrijit, s-a cântat cu atenţie, s-a cântat în forţă. O excepţie cu totul notabilă a reprezentat-o soprana Carmen Gurban, o voce rafinată ce dispune de valoroase culori timbrale corelate unei expresivităţi funcţional ataşate textului muzical dramatic. Publicul? Prezenţă deloc numeroasă dar entuziastă.
Dacă „se dădea Traviata” –
