...directorul adjunct crede cã vina e a ziariştilor care intrã fãrã sã-ntrebe…
Tare nu le mai place unora ca presa sã-şi vâre capul în cuibuleţul lor cald…. Marţi, 9 septembrie 2008, la doar câteva zile pânã la începerea noului an şcolar, m-am decis sã fac o vizitã la o şcoalã generalã din Petroşani. Am ales la întâmplare Şcoala Generalã “Avram Stanca”, situatã chiar în gura târgului. Ce am vãzut vã spun şi dvs., iar cine a încercat sã îmi stea în cale, indignatã cã am cutezat sã pãtrund în “castel” fãrã aprobare şi legitimaţie, luându-mã la întrebãri, ba chiar, voalat, mai şi ameninţând, meritã sã v-o spunem şi dvs. Nu de alta, dar sã nu creadã cumva doamna respectivã cã ne-o fi fricã de-acum de domnia sa şi ne vom feri sã scriem vreodatã negativ despre şcoala cu pricina, sau despre activitatea dânsei, bineînţeles dacã vom avea motive vreodatã…
“Avram Stanca” pare pregãtitã de începerea anului şcolar
Culmea este cã la ora la care am pãşit în şcoala petroşãneanã, şcoala nu prezenta prea multe carenţe, în sensul amenajãrii şi curãţeniei sãlilor de clasã şi a toaletelor. Din acest punct de vedere, şcoala aproape cã ar fi putut începe şi în ziua respectivã. Îngrijitoarele mai finisau pe ici pe colo şi mai spãlau coridoarele şi anumite clase, iar la parter o singurã salã, parcã sala 14, se mai afla în lucru. În rest, totul OK, chiar şi la subsol.
Ce ne-a sãrit în ochi, negativ vorbind, a fost terenul de sport, din vecinãtate. Acesta, în afarã de faptul cã e betonat cam de multişor, turnat destul de prost de altfel, cu gropiţe destule şi fãrã alte finisaje, nu are nimic… Numai bun pentru julituri de coate şi genunchi şi de alergat bezmetic. Dupã atâţia ani, pentru acest teren de sport nu au existat şi nu existã nici acum fonduri, dar, probabil, nici prea multã preocupare. Tare pãcat, la aşa o şcoalã frumoasã, cã nu existã pentru c
