I. Cazul Cioacă – Elodia

Nu cunosc prea multe detalii despre cazul lui Cristian Cioacă, știu doar că e acuzat că și-a ucis nevasta, Elodia Ghinescu, dispărută fără urmă de o bună bucată de vreme. Am citit zilele trecute că procurorii au decis să înceapă urmărirea penală, au cerut și au obținut de la judecători arestarea preventivă a suspectului din acest caz. Probabil că au argumente și probe suficiente pentru aceste decizii. Relevant în discuția de față este însă ce nu au. Pot specula asta aproape cu certitudine, pentru că, dacă procurorii le-ar fi avut, presa ar fi explodat ziua următoare: nu au probe directe. Nu au cadavrul, nu au înregistrări ale crimei, nu au martori, nu au recunoașterea vinei de către singurul suspect. Pe scurt, nu doar pentru implicarea dlui Cioacă, dar chiar și pentru infracțiune în sine(!) procurorii nu se bazează decât pe probe circumstanțiale: urmele de sânge, dispariția soției, comportamentul inculpatului, conflictul dintre cei doi soți șamd.

Consider atunci inexplicabil faptul că, pe cât pot eu spune, nu există niciun fel de luare publică de poziție care să denunțe acțiunea procurorilor, urmărirea penală și arestarea dlui Cioacă, urmate probabil de trimiterea în judecată. Nu există niciun fel de comentarii pătimașe sau (pseudo-)analitice, opinii eventual de autoritate care să se plângă de această farsă, de acest abuz fără precedent. ”Fără precedent”(!). Acum o să spuneți că pasajul acesta al meu este cel inexplicabil, că fac probabil o glumă (proastă) cu pretenția că fostul polițist și potențialul criminal Cioacă ar trebui să fie lăsat în pace de procurori, date fiind circumstanțele sus-pomenite. Aveți dreptate, uimirile mele sunt retorice și ironice. Însă sunt și justificate, și nu glumesc chiar deloc. II. Cazul ”Trofeul Calității”

Fac de fapt o referință, retorică, la cazul ”Trofeul Calității” în care fostul premier Adri