Cu excepţia propriilor activişti (şi nici aceia nu toţi), nu cred să existe alegători ai USL care să fie mulţumiţi de cum merge treaba. Atât în Guvern, cât şi în Parlament. N-au trecut nici două luni de la ziua în care electoratul a cadorisit-o cu o majoritate incredibilă şi alianţa deja scârţâie din încheieturi.

Aflăm cu întârziere cum, în decembrie, Guvernul Ponta I şi-a dat pe şest OK-ul pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist în diverse zone din Bihor, iar autorităţile locale habar nu aveau. Şi în capul cui se vor sparge oalele, cine va culege cioburile? Ponta? Mă îndoiesc. Nu pe el l-au votat bihorenii, ci - "pe barba" preşedintelui CJ Cornel Popa şi a primarului Ilie Bolojan - au trimis în Parlament, să-i facă premierului majoritate, nişte necunoscuţi în care au investit speranţa că nici aceştia şi nici şefii lor de partide nu-i vor batjocori aşa cum făcuseră, ani la rând, PDL-iştii şi UDMR-iştii.

Oamenii încep să înţeleagă şi că Guvernul Ponta II a fost feliat fifty-fifty între "centru-stânga" (PSD-UNPR) şi "centru-dreapta" (PNL-PC), dar nu pentru a respecta vreun echilibru ideologic (sanchi!), ci doar pentru ca liberalii să aibă iluzia că ar fi egali cu social-democraţii. În realitate, însă, s-au trezit că au nişte ministere fantomatice: Transporturi din care lipsesc Autostrăzile, Păduri fără Mediu, Interne fără servicii, Finanţe fără bani. Nici nu-i de mirare că, traşi pe sfoară, liberalii vociferează tot mai tare: ei sunt cu ponoasele, fiindcă vor deconta toate eşecurile guvernării, şi alţii cu foloasele, căci toate butoanele sunt la PSD.

Alegătorii nu înţeleg nici de ce se grăbeşte premierul la regionalizare, deoarece nimeni nu le-a explicat vreodată ce am câştiga făcând-o şi ce am pierde nefăcând-o, ci doar Ponta singur a fixat un termen ultimativ: se face la toamnă! Nemaivorbind de stupizenia vicepremierului Dragnea, care a s