Reinventând, cu fiecare vers, "folclorul urban", recurentele "şlagăre în devenire", parcă pentru a-şi manieriza sau verifica talentul de "textier", pe ritmuri hip-hop, Sorin Gherguţ poate da "frisoanele" unei scripturalităţi neinhibate.
"mă întrebi de ce-s trist?/ i m sad 'cause i missed/ again, une fois de plus, noch einmal, iarăşi/ şi iarăşi/ fiind turist/ şi ca orice turist , căutând diferenţe/ în cel mai pur spirit structuralist/ (lux calm/ calm voluptate) (…)// ca om/ ca turist / ca artist/ e uşor a scrie/ primul vers/ a scrie versul al doilea/ e floare la ureche/ a scrie versul trei/ e nimica toata/ mai greu e/ sa te naşti la început/ şi mai greu e/ să te naşti la mijloc/ cel mai greu e/ să te naşti la sfârşit// asfaltul e trist şi el şi noi am coborât în gările toate/ şi restul e lux, şi restul e calm, şi restul e doar voluptate". (poco reciclabile)
O poezie "teoretică", tehnică, a intertextualităţii, accelerată, împinsă radical spre sfidarea limitei (Lyotard, Rorty), favorizând contextualizarea sau hibridul (Bahtin), în care poetul - provocând adevărate implozii ontice - aparţine textului (Derrida), în cel mai consacrat limbaj textualist, fiind, simultan, un "outsider din interior", cum ar fi spus Linda Hutcheon, parodiind modelul structuralist al semnificării în plan formal.
"Less is (amore) more (ore re)" :
"Şi ţurţuri falici prinşi în cleşti de gheaţă/ în bucureştii cu transportul de suprafaţă/ şi subteran deviate/ cea dintâi şi cea de pe urmă voluptate// de fiecare dată când mă gândesc la tine, câştig/ de fiecare dată când mă gândesc la altceva, pierd ceva/ odată cu tine, pe care nu te am şi poate că nu sunt decât un motan/ o voce care spune cum că, run/ forest run: decât un motan şi poate numai un şoarece/ alunecând pe-o căpşună pe care încearcă s-o-încalece".
În "paper jam session", un fragmentarism dus la extrem, până la l
