"Eşti supărat? Bea ceva şi-ţi trece!". Aşa ajung mulţi să-şi facă din băutură cel mai bun prieten, fără să realizeze că, pe nesimţite, rămân fără familii, locuri de muncă, sănătate. Fără viaţă.

BIHOREANUL a făcut o incursiune în lumea alcoolicilor, în care se chinuie deopotrivă persoane care nici nu-şi dau seama că au nevoie de ajutor, dar şi indivizi care, ca printr-o minune, ajung să realizeze că trebuie să-l ceară celor din jur. Şi aşa nimeresc, aceştia din urmă, într-un grup anume creat pentru ei: Alcoolicii Anonimi.

"Am pierdut tot..."

Pe la 30 de ani părea să aibă totul. Având o meserie bună, de inginer, şi o firmă proprie, bărbatul era fericit alături de soţie şi de cei doi băieţi ai lor. "Am avut o viaţă uşoară, boemă. Am obţinut lucrurile destul de uşor şi repede. Cred că de bine ce mi-a fost am luat-o pe ulei", povesteşte Lucian. Cum s-a întâmplat să cadă în patimă? Aproape pe neştiute. "În tinereţe beam la ocazii, dar apoi, când credeam că am ajuns propriul meu stăpân, puteam bea oricând, inclusiv la birou. E adevărat, munceam din greu, iar băutura era ca un drog. Îmi dădea iluzia că dacă beau mai pot trage 2-3 ore", se destăinuie el.

În timp, a ajuns dependent fără să-şi dea seama. Simţea doar că nu mai poate fără alcool. "Nu eram agresiv, toţi cei din jur mă iubeau, dar mi-am neglijat total responsabilităţile în familie. Eu doar munceam şi beam. Atât", povesteşte Lucian. Abia după câţiva ani a realizat că a ajuns robul paharului, dar nu se mai putea opri. "Am pierdut o casă, afacerea, alte locuri de muncă...". Cel mai mult l-a durut, însă, că şi-a pierdut familia, după ani de chin, soţia alegând să-l părăsească pentru a-i proteja pe copii. Din disperare, până şi propria mamă l-a dat afară din casă. "Am rămas singur. Singurii mei prieteni erau cei din cârciumă...".

Salvarea de la 6

În Bihor nu există o statistică a pers