Pentru că părintele lor spiritual era militar, la cununia religioasă, mirii i-au sărutat mâna nașului mic, un copil de 15 ani Sursa: DINU LAZĂR

În vremea comunismului, militarii şi securiştii, indiferent de grad sau funcţie, aveau ordin să nu calce în biserică. Cei care voiau totuşi să se cunune religios sau să năşească nu o făceau în văzul lumii, ci chemau preoţii în locuri ferite şi chiar şi aşa, îşi riscau pielea.

Ioana, 48 de ani, din Caracal povesteşte că atunci când s-a căsătorit cu soţul ei, naş le era un ofiţer, care avea pe atunci grad de căpitan. Ofiţer de carieră, binevăzut de conducerea unităţii militare, nu a vrut să-şi asume niciun risc.

„Era prin 1985 când ne-am căsătorit. Eu aveam 20 de ani şi soţul meu, 24. Naşii noştri, păstraţi din generaţie în generaţie, erau cu vreo 15 ani mai mari decât noi, iar naşul avea pe atunci grad de căpitan.

Ne-au cununat civil fără probleme, însă când a fost vorba să intre în biserică, el a preferat să ne aştepte în curte. Nu e vorba că nu a vrut, ci că nu îi permitea regimul şi i-a fost frică să nu-l toarne careva. Asta se aplica tuturor militarilor”, povesteşte caracaleanca.

Schimb de roluri tată-fiu

Slujba a avut loc într-o comună aflată la 10 kilometri de Caracal şi n-a fost lipsită de surprize. „Am intrat în biserică, alături de soţia lui, care nu lucra în Armată, şi de cei doi fii. Dan, băiatul cel mare, care avea atunci 15 ani, a stat în dreapta mirelui şi i-a ţinut locul tatălui pe tot parcursul slujbei. La finalul ceremoniei, este un ritual ca finii să pupe mâna naşilor.

Soţul meu i-a pupat mâna naşei şi a dat să facă acelaşi lucru şi la Dan, iar naşa bătrână a zis «ba, finule, că nu e nevoie». Dar preotul a zis «ba nu, să îi pupe mâna, că el l-a cununat». Şi uite aşa i-am pupat mâna unui copil de 15 ani la finalul cununiei”, povesteşte Ioana, care îşi aminteşte că religia er