"Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire", spunea Neil Armstrong de la peste 300.000 km distanţă de Pământ în momentul când păşea pe Lună. În spatele acestei fraze au stat 33.000 de oameni, cei care au făcut şi mai fac parte din agenţia spaţială americană NASA şi care şi-au dedicat vieţile pentru a face acest lucru posibil.
Se anunţa o zi senină în 28 Ianuarie 1986 în Titusville (Florida), deşi în noaptea de dinainte fusese un frig neobişnuit pentru această perioadă, frig adus de un front de aer rece din Canada. Atât de frig încât gheaţa şi-a făcut apariţia pe structuri, lacuri, maşini şi pe stradă, făcând că totul să se mişte mai greu şi mai alunecos în acea dimineaţă. Nu sunt multe zile ca acestea în Florida, locul unde soarele şi căldura e la el acasă chiar şi iarna, dar când sunt atunci intră în istoria locurilor.
30 km de Titusville, la Cape Canaveral (parte a centrului spaţial Kennedy), aşezată vertical pe rampa de lansare cu numărul 39 trona naveta Challenger, pregătită pentru a-şi lua zborul în a 25a misiune în cadrul programului navetelor spaţiale americane început în 1981 cu zborul inaugural a navetei Columbia. Gheaţa formată pe structura de lansare şi chiar pe cele două rachete ajutătoare nu era îngrijorătoare, decât doar eventual pentru inginerii care au lucrat la ele. Totul părea perfect.
Philip Metzger, proaspăt angajat la NASA ca inginer de sistem lucrând la navigaţie şi comunicaţie în cadrul programul navetei spaţiale, aştepta nerăbdător lansarea programată pentru ora 11:38 dimineaţa.
Munca în cadrul programelor spaţiale americane este o tradiţie în familia lui Philip. Tatăl lui a lucrat în cadrul programelor Gemini şi Apollo şi totdeauna îşi ducea familia la reuniuni la centrul spaţial Kennedy. Însuşi Philip, copil fiind, construia rachetomodele şi era interesat de zborurile cos
