“Și te rog frumos, Tudor, mamă, nu uitaţi să mă sunaţi din aeroport, da?”, lăcrimează pierdută mama, îmbrăţişându-i cu foc pe fiecare. “O să fie ok, nu vă faceţi griji, Africa nu-i chiar aşa departe!”, îngaimă Tea. Mama pleacă cu greu, soţii Tea şi Tudor îşi surâd complice: peste fix 24 de ore îşi vor începe încă o lună sabatică, doar ei doi, sălbăticia şi negri, tocmai în Madagascar. Exact aşa cum fac aproape în fiecare an, din 2007 încoace. Au fost în Cambodgia, Etiopia şi Ecuador. Pe micuţ l-au lăsat acasă la mama, iar de la serviciu şi-au luat pauză o lună. Tea Teodorescu şi Tudor Vintiloiu sunt amândoi jurnalişti – o meserie stresantă, care te obligă uneori la câte un an sabatic, doar să n-o iei razna. Au renunţat să-şi mai cumpere haine sau nimicuri, ca să strângă cele câteva mii de euro pentru Madagascar. Numai biletele de avion au costat 2.000 de euro.

Tudor aruncă repede un ochi pe ceas, în timp ce verifică trusa medicală: “Peste o oră trebuie să fim la aeroport, deja suntem în întârzieree! Ia să vedem, pastile de purificat apa avem, antibiotic, iod, paracetamol, mda! Tea, să nu lăsăm vreun geam deschis!”. Și se repede la internet: “Aoleo, avertizare de ciclon! Cică ieri era în mijlocul Oceanului Indian!”. Însă de când tot cutreieră jungle, triburi sălbatice, taberele de refugiaţi şi te mai miri ce sălbăticii ale naturii, nici pe el, nici pe Tea nu-i mai sperie nimic. Le trecuse serios prin minte că acum, dacă sunt părinţi, poate ar fi prudent să-şi ia zboruri diferite. “Păi dacă se întâmplă ceva cu un avion, măcar să rămână copilul cu un părinte”, zâmbeşte Tea. Dar nici ea nu crede ce zice. Într-un an a călătorit până la capătul lumii însărcinată în cinci luni, nesfârşiţi  kilometri luaţi mărunt şi urajos la pas, cu rucsacul în spinare. I s-a părut relaxant. Dar gata cu amintirile, acum au treabă! Tea cheamă un taxi, îşi aruncă amândoi bagajele î