Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul! Nu mie mi-a venit să-l citez pe Mircea Badea, ci unui amic care s-a chinuit o jumătate de an să-şi ia permisul de conducere, categoria B, amatori. Şi nu pentru că ar fi tălâmb...
Las la o parte stupiditatea de a cere cuiva să înveţe mecanică cum scrie la carte, chiar dacă întrebarea e perfect legitimă: cui îi foloseşte să cunoască funcţionarea motorului cu aprindere prin scânteie, bujiilor, cilindrilor şi pistoanelor, când maşinile din ziua de azi au un motor aşa bine ferecat sub capotă că dacă faci pană n-ai decât să suni la tractări? Las la o parte şi întrebarea cât de corectă e obligaţia să urmezi o şcoală de şoferi de vreme ce oricum dai un examen care, dacă e "pe bune", arată că ştii Codul Rutier.
Mă opresc, în schimb, la birocraţia care face din "sistem" un balaur cu n capete. Deci, după ce îţi faci "analizele" (pur formale), te înscrii la o şcoală de şoferi şi urmezi cursurile cu prezenţă obligatorie (deşi le-ai putea urmări online, fără să fii nevoit să chiuleşti de la serviciu ori să-ţi laşi baltă familia şi casa). Apoi dai "ieşirea din şcoală" şi mergi la Serviciul Permise să te programezi pentru "examenul cu Poliţia". Nimeni nu te întreabă dacă poţi să te prezinţi în ziua stabilită. Dacă nu poţi, din cine ştie ce motiv, trebuie să te reprogramezi, ca şi cum ai fi vinovat de ceva. Următorul termen e peste vreo 3 sau 5 săptămâni. Să zicem că nu "iei sala" din prima: lucrurile se complică şi iar eşti reprogramat peste 3-5 săptămâni. Dacă o iei atunci, urmează "traseul".
Altă distracţie: trebuie să te prezinţi la 8 dimineaţa pe platoul de la Sala Sporturilor. Nu contează că ninge ori plouă şi nici că trebuie să aştepţi în picioare, sub cerul liber. Important e să nu te scape nevoile, că n-ai niciun WC în zonă. La fel ca alţi 40-50 de aspiranţi, te bucuri că pe la 9 fără un sfert apar cei 5 exami
