Două fire, alb şi roşu, răsucite, cu broşe suflate cu aur sau argint, cu flori, scoici, mărgele care mai de care mai frumoase şi atrăgătoare. Sunt mărţişoarele care au „invadat" în aceste zile oraşul Constanţa. Comercianţii au expus pe tarabe, mărţişoare de toate formele, făcute din diferite materiale, pentru toate gusturile şi buzunarele. Dar puţini ştiu că iniţial mărţişoarele erau considerate nişte talismane pentru cei care le purtau.

An de an, Muzeul de Artă Populară din Constanţa organizează în perioada 26 februarie - 1 martie, Târgul Mărţişoarelor, manifestarea ajunsă la cea de-a X-a ediţie. În parcul din faţa muzeului, creatorii de mărţişoare îşi prezentă mărţişoarele realizate de ei din scoici, ceramică, piele, fir de argint, mărgele, sticlă, piatră. Timp de patru zile, cât se va desfăşura această manifestare, constănţenii sunt invitaţi să viziteze expoziţia Muzeului „Mărţişorul la români", care prezintă mărţişoare ataşate costumelor populare din toate zonele etnografice ale ţări. „Toate costumele populare de sărbătoare pe care le avem în muzeu poartă mărţişoare care datează din anii 1780-1800. Gama structurală şi forma mărţişoarelor constă în două fire, alb şi roşu, răsucite sub formă de şnur. În unele zone, cele două fire răsucite erau de culoare albă şi neagră. Culoarea albă reprezenta tinereţea, prospeţime, gingăşia, culoarea roşie - verva, sănătatea, iar culoarea neagră - moartea anului vechi. Primele mărţişoare erau purtate în jurul gâtului şi la mână. În unele zone, acest şnur era purtat la pălărie. În funcţie de starea socială, la aceste şnururi se prindea şi un bănuţ de argint. Moneda era asociată soarelui. În aşa, fel mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Mărţişorul era privit ca un talisman, care îl fereşte pe cel care îl poartă de deochi, de vrăji şi de boli. La începutul primăverii, mărţişoarele e