Ieri a avut loc vizionarea lungmetrajului „Condamnat la viaţă“, care va avea premiera în cinematografe pe 15 martie, şi cu ocazia aceasta am putut vedea varianta cu happy-end a casei de producţie Family Film, neagreată de regizolul filmului, Bogdan Dreyer, şi de titularul rolului principal, Gérard Depardieu.
Depardieu a protestat faţă de modificarea peliculei de către casa producătoare, printr-o scrisoare deschisă, remisă presei de către avocatul lui Bogdan Dreyer, Alexandru Dumitrescu, care a certificat în mod expres autenticitatea scrisorii. Facem această precizare pentru că, la conferinţa de presă care a urmat vizionării, producătorul Giuliano Doman (Family Film) a avansat ideea că scrisoarea apărută în presă ar fi un fals şi că ar fi fost redactată de fapt de Bogdan Dreyer.
Cearta pe finaluri
„Condamnat la viaţă“, un remake după „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte“ regizat de Sergiu Nicolaescu în 1972, spune povestea lui Ipu, „nebunul satului“, dintr-o localitate transilvană aflată sub ocupaţia trupelor germane. În filmul lui Nicolaescu, Ipu, interpretat de Amza Pellea, moare la final, împuşcat de un copil, cel mai bun prieten al lui. Bogdan Dreyer (pe numele lui adevărat Bogdan Dumitrescu) ne-a mărturisit că nu a vrut ca un copil să ucidă în filmul lui, aşa că „l-a pus“ pe Ipu, jucat de Gérard Depardieu, să-şi ia viaţa singur. În scrisoarea lui, Depardieu acuza casa producătoare Family Film că e remontat pelicula pentru a obţine happy-end, adică Ipu renunţă să se mai sinucidă.
În realitate, după cum cu toţii recunosc (regizor, actori, producător), s-au filmat două finaluri – unul tragic, altul fericit. Regizorul spune că s-a avut în vedere de la bun început finalul cu sinuciderea şi că a făcut doar o concesie producătorului să-l filmeze şi pe-al doilea; producătorul susţine contrariul. Cert este că Family Film a ales happy-end-ul, de
