Cei care vor să supravieţuiască oricărui scenariu apocaliptic, au unde să se retragă. Fie că le spunem buncăre, cazemate, adăposturi subterane, aceste refugii sunt menite să ţină piept radiaţilor solare şi precipitaţiilor radioactive.
De la Blitzkriegul lansat de germani şi până la încheierea Războiului Rece, buncărele au devenit din ce în ce mai sofisticate, iar câteodată, acestea sunt prezentate drept "casa departe de casă".
Galeria de mai sus prezintă zece exemple de buncăre care ar putea, cu adevărat, să fie numite "case", potrivit whmumfrey.com.
Buncărul Ramenki, Moscova
Încă din vremea lui Ivan cel Groaznic, locuitorii Moscovei au început să caute refugiu sub străzile oraşului. Însă potenţialul "lumii subterane" nu a fost înţeles pe deplin decât în timpul Războiului Rece. Se presupune că sistemul Buncărului Ramenki a fost construit la 10 km de centrul Moscove şi conectat printr-o cale ferată subterană de Kremlin şi de alte clădiri guvernamentale. Construit pe parcursul a zece ani, începând din 1965, Ramenki a fost un efectiv un oraş subteran de 2,5 kilometri pătraţi, aflat la 200 de metri adâncime. Oraşul poate adăposti, teoretic, 15 mii de oameni şi îndeajuns de multe provizii cât pentru 30 de ani.
Bahnhof-Pionen, White Mountain Data Centre, Sweden
Acest fost adăpost nuclear din timpul Războiului Rece, îngropat sub 30 de metri de granit solid în centrul Stockholmului, adăposteşte astăzi Bahnhof, unul dintre principalii furnizori de internet din Suedia şi patronul controversatului Wikileaks.
Edificiul Pionen abundă de echipament tehnologic de ultimă oră. Designul îi aparţine firmei de arhitectură Albert France-Lanord şi este inspirat de clasicii sci-fi Logan's Run, Silent Running şi Star Wars. Întreg utilajul este alimentat de două motoare diesel de submarin şi conţine grădini subterane, un acvariu de peşti cu o capacitat
