Vreau să vă spun povestea mea, aşa cum a fost, ca să fie pildă şi pentru alţi oameni chinuiţi de boală.
În toamna lui 2011, am început, deodată, să mă simt foarte rău. Orice mâncam, eram mereu balonat şi mă durea burta îngrozitor. În plus, mai aveam şi o constipaţie chinuitoare, de care nu puteam să scap. De frica durerilor, ajunsesem să nu mai mănânc aproape deloc şi eram sleit de puteri; abia mă mai târâiam din pat până la baie. Nici nu se punea problema să mă pot duce la muncă. Medicul de familie mi-a dat nişte medicamente pentru stomac, crezând că sufăr de o boală digestivă, şi-mi tot prelungea concediul medical, văzând în ce stare eram. În tot acest timp, eu slăbeam văzând cu ochii: de la 83 de kilograme, în numai o lună ajunsesem la 59. Aveam numai 37 de ani, dar arătam ca un bunic... La sfârşitul lui decembrie 2011, când am văzut că răul persistă, m-am dus la spital, la secţia Boli Interne şi mi-am făcut analize amănunţite. Când medicul mi-a comunicat diagnosticul, era să cad din picioare: aveam ciroză hepatică cu virus C, în stadiul V. În ianuarie 2012, m-am internat în spital la Cluj, să cer şi părerile altor medici. Mi s-au repetat analizele şi diagnosticul a fost reconfirmat. În plus, mi s-au descoperit şi câţiva noduli pe ficat, pe care medicii îi considerau foarte periculoşi. La aşa veşti, m-am simţit pierdut! Am rămas în spital, am făcut tratament circa o lună, fără să se observe vreo îmbunătăţire. După analize, se părea că boala nu mai evolua, dar mie îmi era la fel de rău, iar parametrii hepatici din sânge erau la fel de mari ca cei din prima analiză.
În februarie 2012, am păţit un alt necaz: m-am trezit într-o noapte fără aer, mă sufocam, nu mai puteam să respir. Cu greu am reuşit să alertez asistentele. M-au dus imediat la Terapie Intensivă; voiau să mă intubeze, dar nu puteau să-mi bage tubul acela de plastic pe gât. Mi s-a
