Nu știu ce-o fi gîndit Tudor Vladimirescu în timp ce amicii săi palicari îl îndesau voinicește în fîntînă. Probabil ceva de genul "La naiba, aș vrea să mă scarpin la nas, dar capul mi-a rămas pe pajiște!". Sau, și mai probabil, "Așa îmi trebuie dacă mi-am trecut în buletin Domnul Tudor, ca ultimul cocalar de pe Facebook".
De asemenea, nu se știe ce-o fi zis presa vremii despre eveniment. Bănuim că ziarele sportive au titrat "Ghici cine nu mai poate înscrie acum cu capul! Îl mai vrei la Steaua?", tabloidele au scris "Tudy, renunți tu la asfixierea autoerotică???", în timp ce emisiunile de monden au dezbătut pe larg dacă 1) Vladimirescu avea păr în urechi și 2) dacă îl vopsea.
Din fericire, urmașii săi din Vladimir, Gorj n-au rămas la fel de inconștienți. Constantin Motocu, de exemplu, e chiar opusul. El nu s-a asociat cu greci dubioși, n-a plecat cu alți olteni la București nici măcar dacă avea Craiova meci și, cel mai important, nu s-a lăsat decapitat, oricît l-ar fi momit nevasta cu "Hai, mă, că cică e mai mișto cu circumcizie!". E drept, și-a cam violat el o nepoată, dar, na, nimeni nu e perfect.
Urmarea e simplă: anchetă, proces, pușcărie, Costică găsit spînzurat în toaleta închisorii. De rușine? Din disperare? "Nu", explică anchetatorii, "de ciudă. Vedeți dumneavoastră, minora avea 12 ani, el a luat 12 ani. Probabil că, în arest, și-a dat seama: «Băi, dacă violam o minoră de 45 de ani, mă aranjam pe viață! Păi, nu să mori de nervi?».”
Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013
Nu știu ce-o fi gîndit Tudor Vladimirescu în timp ce amicii săi palicari îl îndesau voinicește în fîntînă. Probabil ceva de genul "La naiba, aș vrea să mă scarpin la nas, dar capul mi-a rămas pe pajiște!". Sau, și mai probabil, "Așa îmi trebuie dacă mi-am trecut în buletin Domnul Tudor, ca ultimul cocalar de pe Facebook".
De asemenea, nu se știe
