La 5 martie 1953 murea temutul I.V. Stalin, conducătroul URSS, învingătorul lui Hitler în al doilea război mondial, cel care ajunsese să fie numit ”părintele popoarelor”, ”tătucul”, ”generalissimul”, ”omul de oţel”, în timpul căruia teroarea şi cultul personalităţii atinseseră cote ameţitoare. În timpul său URSS ajunsese să-şi impună sistemul în jumătate din Europa secolului XX.

La 21 decembrie 1878, an în care Rusia câştigase războiul cu turcii, ajutată de România, care îşi dobândea independenţa, în mica aşezare Gori, din Georgia, în familia unui cizmar georgian, Vissarion Ivanovici Djugashvili şi a unei osetine Ekaterina Geladze, se năştea Iosif Vissarionovici Djugashvili, singurul dintre cei trei copii care a supravieţuit.

Nimic nu prevestea că acest copil caucazian avea să devină conducătorul de mai târziu al Uniunii Sovietice, moştenitoarea Rusiei Ţariste. Dorind să-şi depăşească originea, îndurând bătăile tatălui său şi lipsurile care loveau din greu familia ţăranului din Rusia secolului XIX, după ce tatăl şi-a părăsit familia, micul Soso (numele de alint al copilului) se va remarca în şcolile ruseşti, ajungând să fie trimis cu bursă la seminarul teologic din Tiflis (Tbilisi).

Intrând în cercurile socialiştilor, în 1899, la 21 de ani, a fost exmatriculat. Timp de mai mulţi ani, preluând numele unui haiduc local, Koba, tânărul Djugashvili s-a făcut remarcat ca un revoluţionar fără scrupule, care nu se dădea în lături de la atacarea rezervelor de bani ale instituţiilor, pentru cauza revoluţionară. Până în 1917, a trăit în exil în Siberia, trecând de câteva ori prin beciurile Ohranei (poliţiei secrete n.n.) ţariste şi devenind, se pare, chiar ”informator” al acesteia. Conştient de capacităţile sale, şi-a luat numele de Stalin (“omul de oţel”), renunţând la cel de Koba, un haiduc celebru de prin Georgia copilăriei sale.

Devenit editor al zia