Nimănui nu-i place să se înconjoare de lăudăroşi, dar aproape tuturor ne face plăcere ca, măcar din când în când, să ne etalăm calităţile în faţa celorlalţi. Nevoia de a împărtăşi informaţii despre noi este foarte puternică şi există un motiv pentru acest lucru, spun oamenii de ştiinţă. Să-ţi expui calităţile este uneori un lucru necesar. Când vrei să promovezi ori să obţii un loc de muncă, este bine să atragi atenţia asupra abilităţilor tale şi să-ţi subliniezi competenţele. În toate celelalte situaţii, oamenii care nu se sfiesc să-şi expună calităţile personale sunt etichetaţi drept lăudăroşi.

Să fii modest este o normă socială, iar cei care o încalcă trădează aşteptările celor din jur. O persoană care se apreciază prea mult riscă să fie ironizată de cei din jur şi marginalizată. De partea cealaltă, nici autocritica exagerată nu este o opţiune. În lipsa unui echilibru între autoapreciere şi autocritică, te expui riscului de a fi catalogat drept narcisist ori complexat.

Vorbim despre noi aproape jumătate din timp

„Lauda de sine nu miroase a bine“, spune un proverb românesc. Chiar şi aşa, cei mai mulţi oameni simt nevoia să se laude şi asta nu doar din când în când, dacă privim o analiză lingvistică realizată cu ceva vreme în urmă. Ea arăta că aproximativ 40% din lucrurile pe care le spunem într-o zi au legătură cu ceea ce simţim.

Oamenii de ştiinţă au descoperit de ce nu ne putem abţine să ne scoatem în evidenţă calităţile. În urma unui experiment, cercetătorii de la Universitatea Harvard au observat că nevoia de a împărtăşi informaţii despre propria persoană este foarte puternică. Ei au oferit voluntarilor bani pentru a vorbi despre alte persoane, cum ar fi preşedintele Obama, în loc să răspundă unor întrebări despre ei înşişi. Cei mai mulţi dintre participanţii la studiu nu şi-au putut stăpâni dorinţa de a vorbi despre propria persoană şi a