Pierderile din minerit au fost reduse prin crearea a douã structuri stufoase si cheltuitoare. Asa s-a gândit Executivul sã rezolve problema datoriilor istorice ale Companiei nationale a Huilei Petrosani, pe care nu le-ar fi putut plãti niciodatã, sau sumele mari necesare pentru extractia huilei.
Regele a murit, trãiascã…regii! Asa s-ar putea sintetiza situatia din Valea Jiului, acolo unde eficientizarea mineritului a însemnat înlocuirea unei companii cu douã entitãti de acelasi fel. Practic, Compania Nationalã a Huieli Petrosani va fi lichidatã, odatã cu datoriile acumulate la bugetul de stat. Dar numai ca entitate, pentru cã, în realitate, locul ei a fost luat ed douã companii. Una este Societatea Nationalã a Huilei, care cuprinde minele asa – zis viabile, adicã Lonea, Livezeni, Vulcan si Lupeni. Cea de a doua este Societatea Nationalã de Închideri de Mine valea Jiului SA, cu minele neviabile, adicã Petrila, Paroseni si Uricani. Aceste ultime trei mine sunt cuprinse în program de închidere ce dureazã teoretic pânã în 2016 si sunt beneficiare de subventii. Si pentru cã tot vorbim despre restructurare si eficientizare a unei gãuri negre a economiei românesti, asa cum este vãzut în continuare mineritul, era absolut firesc ca fiecare dintre aceste categorii sã fie subordonatã unei megastructuri, cu buget propriu. Asta în timp de afectati de progarmele de reducere de personal sunt doar minerii.
Zeci de sefi si sefuleti
De exemplu, proaspãt înfiintata Societate Nationalã a Huilei – condusã de Nicolae Dãgoi - a preluat nu numai activele fostei CNH, ci si structura mult prea stufoasã, dacã nu uitãm premisele economice de a care am plecat. Numai în structura de conducere a administratiei sunt 9 directori si ingineri sefi, fiecare cu salarii de zeci de milioane de lei lunar. În plus, existã cele 4 mine din
subordine, unde structura de conducere num
