Nathaniel Kleitman, cunoscut sub numele de “părintele cercetării somnului” s-a născut în 1895, în Basarabia, iar mai târziu a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători din Statele Unite.
“The New Yorker” îi dedică un articol lui Kleitman, evreul originar din Basarabia care la vârsta de douăzeci de ani a ajuns în New York.
Până ce Kleitman a început cercetările, somnul era un capitol obscur în ştiinţă. Într-unul dintre primele sale experimente, el a ţinut treji mai mulţi tineri pentru câteva zile la rând, după care i-a testat. El însuşi a fost frecvent subiectul propriilor cercetări.
Participând în experimente care cercetau efectele privării de somn, Kleiman stătea treaz mai mult ca oricine altcineva – 115 ore consecutiv. La un moment dat, epuizat şi halucinând, a declarat : “Este dn cauză că sunt împotriva sistemului”. Ulterior, a precizat că avea impresia că se află în cursul unei dezbateri cu privire la sindicate. Într-un alt experiment, Kleitman a petrecut şase săptămâni în subteran, încercând să aibă un program de 28 de ore pe zi, tentativă care a eşuat.
La începutul anilor 1950, cercetările lui Kleitman au devenit arhicunoscute în lumea ştiinţifică. Potrivit unuia dintre studenţii săi, 1953 a fost anul în care “studiul somnului a devenit o ramură a cercetării ştiinţifice”.
Noile tehnologii au făcut studiul somnului mai ieftin, mai simplu şi mai puţin intruziv. În 2003, un expert în domeniu a anunţat “răsăritul epocii de aur a cercetării somnului”. De atunci, sute şi poate mii de lucrări au fost scrise, tratând o gamă variată de subiecte, de la “probleme de somn în rândul şcolarilor chinezi” şi până la “somnul rinocerilor”.
Dintre numeroasele probleme care pot apărea în pat, cele legate de somn sunt poate cele mai întâlnite. Amatorii au început şi ei să cerceteze domeniul. Cartea lui David K. Randall, “Dreamland: Ad
