În 15 februarie 2013 a intrat in vigoare Noul Cod de procedură civilă, care conţine multe elemente de noutate, unul dintre acestea fiind un alt principiu de aplicare în timp a legii de procedură civilă. Dacă în vechiul Cod a existat principiul aplicării imediate a legii de procedură civilă noi, noul Cod înlocuieşte acest principiu cu cel potrivit căruia "Legea de procedură sub care începe procesul este şi legea de procedură sub care se încheie procesul".

Astfel, art. 24 din NCPC prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Conform art. 25 din NCPC, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi; procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început.

În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile. Nu în ultimul rând, art. 27 din NCPC prevede că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Potrivit acestui principiu, dispoziţiile amânate din NCPC precum şi eventualele modificări viitoare ale acestuia vor fi aplicabile doar proceselor pornite după intrarea în vigoare a acestor modificări. De altfel, pentru a se înlătura orice dubiu, dispoziţiile legii de degrevare a proceselor prevăd expres, în cazul fiecărei dispoziţii de amânare, că dispoziţiile amânate se vor aplica proceselor pornite după data de 1 ianuarie 2016.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a Noului Cod de procedură civilă, Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicarea a acestuia arată, pe baza aceluiaşi principiu de aplicare în timp, că dispoziţii