Oraşul se dezvoltă din oportunităţi. Oportunitatea apariţiei şi dezvoltării Iaşului este aceea de mare popas negustoresc la confluenţa unor drumuri comerciale europene.
Astăzi, această favoare este aproape anulată. Strategii României Mari au constatat evoluţia negativă a legăturilor comerciale ale fostei capitale. Încă din 1932 au încercat să susţină ideea reconectării Iaşilor la structuri de comunicaţie continentale prin proiecte majore. E vorba de triunghiul de autostrăzi Bucureşti - Iaşi - Cluj - Bucureşti, dar şi reînvierea legăturii medievale dintre Marea Baltică şi Marea Neagră, de data aceasta printr-un canal navigabil între Vistula şi Prut, la care Iaşul să fie port. Ideea se găseşte încă în schiţa de sistematizare a oraşului din 1946 concepută de un arhitect vienez!
Oportunitatea de a se dezvolta ca centru comercial în inima Moldovei istorice a atras după sine câştigarea calităţii de capitală a statului în timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu. Iaşul capătă un rol internaţional deseori pregnant ca în timpul voievodului Vasile Lupu. Este captivantă capacitatea acestui domn de a dezvolta reţele prin care blănurile de lux aduse din Siberia sunt prelucrate la Iaşi pentru a fi vândute în Ţările de Jos. Iaşul a pierdut cu generozitate această poziţie prin Unirea din 1859. Observă cineva că unirea principatelor e sărbătorită în fiecare an, cu adevărat, numai pe malul Bahluiului? Numai în cetatea care s-a jerfit pentru unire?
Compensaţiile simbolice s-au concretizat în anii următori unirii prin trei investiţii monumentale. Anume, refacerea catedralei mitropolitane, cea mai mare din regat, consacrându-se rolul de centru religios, clădirea Universităţii, susţinând ideea de centru de cultură şi învăţământ şi Palatul Administrativ devenit Palatul de cultură. O transformare semnificativă.
Rolul Iaşilor a crescut simţitor în comunism. Mărindu-ş
