Top 100 universităţi. Criteriul: reputaţia. Sursa: Times Higher Education. Statisticile: S.U.A., 43 de universităţi. Marea Britanie, 9. Germania, 5. Japonia, 5. Olanda, 5. Canada, 4. Total: 70. Aşadar, 70 din primele 100 universităţi din lume sunt în 6 din cele mai puternic dezvoltate ţări ale lumii. O fi întâmplător, oare?!...
...Aşa scrie aici: http://www.guardian.co.uk/news/datablog/2013/mar/05/world-top-100-universities-reputation-rankings-times-higher-education.
În anii ’80-’90, Joseph Nye a introdus în instrumentarul şi practica relaţiilor internaţionale conceptul de putere soft, definindu-l ca fiind capacitatea de a exercita puterea (adică de a influenţa comportamentul celorlalţi ca să obţii rezultatul dorit de tine) prin atracţie şi cooptare (adică în manieră necoercitivă, în locul folosirii ameninţării sau a banilor). Despre om şi cărţile sale puteţi începe să vă informaţi de aici: http://www.hks.harvard.edu/about/faculty-staff-directory/joseph-nye.
O sursă esenţială de putere soft pentru naţiunile care se respectă – alături de cultura ori valorile politice ale acestora – o reprezintă universităţile. Adică, într-un plan mai larg, forţa de atracţie colosală a educaţiei de calitate exccepţională. Nu detaliez. Dacă doriţi, puteţi aprofunda tema impactului pozitiv sau negativ al educaţiei asupra puterii soft a naţiunilor lumii (prin amplificarea prestigiului şi valorii universităţilor, ori prin declinul acestora)) documentându-vă aici: http://walt.foreignpolicy.com/posts/2010/01/19/joe_nye_was_right, sau aici: http://www.universityworldnews.com/article.php?story=20130308145531673, sau aici: http://www.timeshighereducation.co.uk/418884.article.
Pe cale de consecinţă inversă - atunci când naţiunile care se respectă şi liderii acestora, cei cu scaun la cap, fac din Educaţie o sursă majoră de putere soft - a (men)ţine cu încrânc
