Sunt exasperat, isterizat, terminat. Nu deschid bine ordinatorul că îi şi văd, le văd cârnaţii înşiraţi vertical şi kilometric pe Inbox. Bancuri, înţelepciunării, pictoriale rozbombonizate cu pisicuţe scumpe, adorabile, mîngâiabile, mânca-le-ar mama, de companie.
Cu căţei pufoşi, flocoşi, linşi, lucioşi deloc fioroşi, să tot dormi cu ei, să iei masa împreună cu ei, să te lingă calin şi canin , să-i pupi pe botic...şi flori, flori, flori fotografiate graţios cu tulpinile arcuite, un bob de rouă oihnindu-se pe rozul unei petale de .... strălucind în obiectiv ca o lacrimă de înger: cu picturi de gang, cu capodopere madievale clasice, femei goale, fotografii premiate – da, asta ar mai merge, dar le ştiu deja pe toate - cu nuduri decente, nuduri indecente, pornografii en gros şi en detail... Stimulente pentru categoria unchiaşului obsedat Piotr Petrovici Alabin din ”Spaima” lui Makanin, dar nu în cantităţi industriale...
Pe net agresiunile se ţin mitralieră. Bancuri, texte apocrife semnate aiurea atribuite unor de Octavian Paler sau Gabriel Garcia Marquez. De fapt, nişte cimilituri idioate, seminţe de floare filosofice, fals intlectuale cu idei filozifico-maneliste, vulgare, niciodată scrise de oamenii citaţi. Iată m-au ucis vreo 20 -30 de ”ultima poezie a lui Adrian Păunescu”. Da, este drept, e bine mimată, autorul având un stil uşor de imitat, şi un ton aşişderea ... numai falsuri.
Cei mai ”rafinaţi” expeditori sunt cei din categoria intelectualilor, mai precis a complexaţilor intelectuali, cultuarali sau literari. Ei, ca să-şi releve – mai mult să-şi exhibe - înaltele preocupări substanţial intelectualiste, ei sunt cei mai agresivi. Ei, cu textele filosofice de doi ţechini. Care pe un ins profund ca domnul Pleşu - prezent mai nou pe bloguri el însuşi - l-ar amuza teribil. Sau tot aşa, cum un veleitar i-ar prezenta dlui Eugen Simion drept creaţia sa un
