Interviu cu profesoara Maria Mărginean, renumită profesoară de violoncel la Liceul de Muzică din Alba Iulia şi la Cluj, autoarea unei monografii despre violoncelistul George Iarosevici.
-Doamna profesoară Maria Mărginean, ştiu că aţi publicat în urmă cu vreo 20 de ani la Editura Didactică şi Pedagogică (editura învăţământului românesc) primul manual de violoncel pentru cei mici, care umplea un gol în acest domeniu atât de lipsit de asemenea evenimente.
Mai ştim că aţi terminat Conservatorul clujean „Gheorghe Dima” cu nota 10 în toţi anii de studii, inclusiv examenul de licenţă. De asemenea ne-a trecut prin mâini două sau trei volume de poezii din cele aproape zece volume publicate în ultimii ani, după ce înainte de anul 1989 aţi fost printre câştigătorii Concursului de debut (în volum) la Editura Dacia din Cluj. La începutul lunii ianuarie aţi publicat un volum, un studiu monografic George Iarosevici) despre care mărturisim cu sinceritate că nu ştim prea multe lucruri. Ne-am bucura dacă aţi detalia puncte mai importante din biografia acestuia.
-De fapt trebuie să mărturisesc de la bun început că nu ne-am fi înhămat la o asemenea lucrare monografică dacă nu aş fi cunoscut-o pe una din fiicele maestrului, Anca Iarosevici, o excelentă profesoară de violoncel, care ne-a pus la dispoziţie un vast material documentar biobibliografic referitor la viaţa şi activitatea domnului profesor Iasorevici, trecut printr-o suită de întâmplări începând cu naşterea sa într-o familie de burghezi la 24 iunie 1910 în Rusia ţaristă, guvernământul Cherson. Tatăl lui George Iarosevici se trăgea din pământul sfânt al Basarabiei, judeţul Cetatea Albă. Era de profesie inginer tehnolog.
Mama lui Sofia, născută Kelepski, era o femeie casnică, întreprinzătoare, cu dragoste faţă de prunci, cu frică de Dumnezeu.
Tatăl său moare de tifos exantematic în anul 1920. Avea
