Nici nu a fost bine reinventată Alianţa Dreptate şi Adevăr, despre care MRU crede că mai are destul potenţial, că au şi început să apară tot felul de critici, acuzaţii sau doar comentarii răutăcioase.

Ba că de fapt operaţiunea e un plagiat politic câtă vreme fondatorii iniţiali sunt acum alţii, ba că de fapt tentativa de a încerca conturarea unui pol de dreapta în jurul Forţei Civice şi a ţărăniştilor, cu doar 2,5% sprijin reţinut în sondaje, riscă să compromită prin diluţie opţiunile către PNL şi PDL, ba că de fapt toată manevra acestui palimpsest ascunde intenţia lui MRU de a deveni un prezidenţiabil credibil, cu o oarecare susţinere politică, fie şi formală. Sigur că, la momentul discuţiei, dreapta politică românească forţează o ubicuitate lejer paradoxală, fiind deopotrivă la putere, prin USL, dar şi în opoziţia parlamentară, prin PDL şi, mai nou, prin această nouă-veche construcţie, ADA. Evident, în buna tradiţie românească, fiecare formaţiune din această parte a scenei politice se revendică a fi singura cu adevărat reprezentativă pentru potenţialele opţiuni de dreapta.

Oricum, alţi comentatori au reţinut că precipitarea aceste ADA s-a petrecut oarecum în pripă, pentru a fi deja un fapt la momentul desfăşurării alegerilor PDL, în Convenţia naţională din 23 martie, eveniment de la care mulţi dintre analiştii politici aşteaptă o oarecare clarificare a apelor. Putem crede că, indiferent cine va câştiga preşedinţia PDL, Vasile Blaga va avea înţelepciunea politică de a identifica modalitatea lucrativă de a face un parteneriat colegial atât cu Monica Macovei cât şi cu Elena Udrea; la fel de bine, putem crede că o astfel de simbioză ar fi prea greu de digerat pentru că, spun alţii, sunt deja prea multe elemente de incompatibilitate, incongruenţe şi imiscibilităţi. Drept pentru care, susţin alţii, e mult mai probabil să prevaleze tendiţele centrifuge, m