Cum vine primăvara în Canada
Chiar dacă mai faci încă slalom printre mormanele de zăpadă gri, gheaţă şi maşini parcate aiurea pe trotuare, în momentul în care îţi legi şnurul alb-roşu, de Mărţişor, la încheietura mâinii, sau îţi pui darul primit, de la cineva drag, într-un loc special, ceva se schimbă, ceva îţi dă o speranţă, ceva te bucură şi te face fericit. Chiar dacă suntem târâţi de viaţă, voit sau nu, prin griji şi necazuri, prin vârtejuri şi furtuni sufleteşti, nu putem să nu observăm că primăvara este după colţ...
Locuiesc în Vancouver de peste cinci ani. Şi aici, luna martie vine cu raze de soare calde şi jucăuşe, cu splendoare de culori pastelate, revărsată din miile de bucheţele pline de gingăşie: o binecuvântare a Domnului. Şi aici, natura a reînviat şi eu m-am bucurat când am zărit primii ghiocei, câteva gingaşe zambile sau brânduşe, un trifoi cu patru foi şi multe alte flori ce se înalţă, "curajoase"din pământul încă reavăn. Dar... poate o să zâmbiţi când vă spun cât de încântată am fost când am zărit, prin câteva locuri cu totul neprielnice, răsărite, câteva... urzici. De cinci ani, în fiecare primăvară, întrebam pe unul şi pe altul dacă au văzut urzici pe aceste meleaguri. Desigur că localnicii nu ştiau dacă urzica e floare, buruiană sau pomişor. Nu ştiau şi se mirau când spuneam că urzicile sunt "trufandalele"primăverii, la noi, la români. Deveneau curioşi când le spuneam cât sunt de sănătoase şi hmmmm... cât de gustoase sunt! Când am descoperit locul cu pricina, câţiva curioşi s-au oprit, s-au uitat miraţi, au îndrăznit să se apropie şi să întrebe: la ce sunt bune buruienile astea pişcătoare? Cum să faci pe un străin să înţeleagă că pentru noi, românii, urzica este o delicatesă a primăverii, ba chiar şi o plantă medicinală? Dar faptul că sunt şi "ecologice"
