În ultima săptămână am avut parte de vânzări în toate cele 3 case de licitaţii cu activitate ritmică, planificabilă, serioasă. Datele acestor vânzări contează, cel puţin în ultimii buni ani, pentru conturarea stării şi informaţiei de la piaţa de artă, atâta cât este, sau mai exact ca să ştim cum stăm cu vânzarea de obiecte de artă şi de colecţie de la noi.

Ordinea intrării în scenă este cea invers cronologică, ultimul desfăşurat este primul discutat. Licitaţia Artmark de miercuri, ţinută parcă special ca să ne prindă cronica de vineri, a fost una dintre cele 4 anotimpice ale anului, după formula de fondare a casei. Când au început licitaţiile Artmark, în decembrie 2008, se propunea una pe anotimp, deci 4 pe an, cea de acum două zile fiind una de mărţişor grăbit, de primăvară. Adevărul este că licitaţia Artmark de primăvară a reuşit să se strecoare în singura zi deplin însorită între două reprize de iarnă ce nu vrea să plece, de "Babe pe româneşte", adică zilele cu meteo capricios de la începutul primăverii asemănate, încă din vechime, cu caracterul unor doamne în vârstă, şi asta după calendarul vechi, schimbat cam acum un secol, pentru recuperarea unei întârzieri de 2 săptămâni. Ulterior începutului, Artmark a organizat şi numeroase licitaţii tematice, adevărate evenimente culturale.

Alis, care şi-a ţinut vânzarea marţi, ca de obicei, este cea mai veche casă de licitaţii de artă în funcţiune de la noi. Vine din tulburii ani '90, dar formula nu s-a prea schimbat din lungile vremuri în care era singură pe piaţă. Ritmul este acelaşi - de o dată la două săptămâni, cu posibile scurtări la vreme de cadouri, de Crăciun şi la Paşte. La început nu lua pauză vara, dar de ceva timp o face. De asemenea, mult timp licitaţiile se ţineau duminica, la Teatrul de operetă, după o lungă perioadă de Cerc Militar Naţional. Ruperea de Teatrul Naţional, în reconstrucţie, a du