Povestea unui orăşel american cu 70.000 de muncitori, în mare parte femei, care au contribuit la aruncarea bombei atomice asupra Hiroshimei, la 6 august, 1945, este dezvăluită în romanul „Fetele oraşului atomic: poveştile nespuse ale femeilor care au ajutat la câştigarea celui de-al Doilea Război Mondial“, scris de Denise Kiernan.

O fotografie în care femeile erau surprinse în timp ce lucrau la procesul de obţinere a uraniului, prin separare electromagnetică, la Oak Ridge,Tennessee, a determinat-o pe autoare să pornească o anchetă şi să scrie această carte. Interesul ei a fost stârnit de faptul că nicio femeie din imagine nu ştia că, de fapt, ajuta la construirea unei bombe atomice.

După absolvirea liceului, tinerele care nu-şi permiteau să urmeze o facultate puteau să obţină locuri de muncă în serviciul public, fără a şti însă în ce oraş vor fi repartizate sau pentru cât timp vor rămâne acolo.

Muncitoarele transferate în Oak Ridge erau identificate, intervievate şi apoi repartizate pe funcţii. Cazarea era limitată şi ele erau înghesuite în dormitoare care, deseori, nu aveau căldură. Una dintre angajate chiar a spus că întreaga operaţiune aducea, mai degrabă, cu un lagăr de muncă, decât cu un trai decent, dar li se oferise ocazia să muncească şi era datoria lor patriotică să profite de ea, se arată în cartea citată de publicaţia „Brain Pickings“.

Oficial erau membre ale „Clinton Engineer Work“ şi se ocupau cu îmbogăţirea uraniului pentru prima bombă atomică din lume, dar ele nu ştiau asta. Cele care aveau slujbe mai importante ştiau că uraniul era procesat la Oak Ridge pentru „Dispozitiv“.

În fiecare zi, muncitoarele erau întâmpinate de pancarte care spuneau: „Pixul şi limba pot fi arme inamice. Aveţi grijă ce scrieţi şi ce spuneţi“. Ziarul local, „Oak Ridge Journal“, nu avea voie să publice niciun nume în articol