După ultimele estimări, numai într-o singură săptămână, pierderile producătorilor şi procesatorilor de lapte au depăşit câteva zeci de milioane de euro, iar importurile acestor produse au crescut de peste 40 de ori.

Evident, ca la orice astfel de afacere intens mediatizată, nimeni nu este responsabil, nimeni nu este vinovat şi nimeni nu va plăti paguba, în afara respectivilor fermieri români. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, altfel o persoană inocentă pentru demnitatea pe care o ocupă, nu resimte nici o nevoie de recurs la responsabilitatea politică, nici nu prea ştie ce înseamnă de fapt instituţia demisiei de onoare, deşi probabil că o fi auzit de înaintaşul conservator, P.P. Carp, cel puţin, dacă nu de fruntaşul Dan Voiculescu. Chestie care chiar nu le ţine nici de frig şi nici de foame fermierilor care şi-au deversat cisternele cu lapte pe câmp, în semn de protest faţă de toată cacialmaua cu aflatoxina, care, de fapt, nici nu a ajuns pe raft, în produsele procesate şi comercializabile.

Povestea asaltului sistematic care se produce parcă non-stop asupra Agriculturii şi fermierilor români este însă emblematică şi sub alt aspect, cel politic, subliniind o dată în plus criza de competenţe ministeriale în care funcţionează şi Guvernul Ponta, prin cultivarea insistentă a impresiei că la vârful acestor structuri decizionale trebuie să fie doar oameni politici, voluntari şi bine intenţionaţi, fără a fi o condiţie sine qua non o oarecare presupusă minimă competenţă. Din CV-ul ministrului Agriculturii aflăm că ar fi absolvent al unei Universităţi de profil, fără însă a avea şi vreun dram de experienţă practică – dar la agricultură am mai avut miniştri şi un inginer electronist şi chiar un medic ginecolog, aşa că n-ar trebui să ne mirăm excesiv că aceştia nu pot înţelege ori măcar simţi empatic disperarea fermierilor care-şi văd munca irosită, doar d