Delta Dunării are o problemă extrem de serioasă în ceea ce priveşte asigurarea cu apă potabilă. Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta a dat publicităţii câteva cifre extrem de grave, cu ocazia Zilei Internaţionale a Apei, serbată pe 22 martie. Este vorba, în primul rând, despre lipsa infrastructurii de alimentare: peste 70% din familiile cu copii nu au canalizare, apă curentă şi adesea nici apă potabilă în gospodării (datele sunt valabile pentru 10 din 26 de comunităţi din deltă, şi anume C.A. Rosetti, Letea, Periprava, Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, Maliuc, Gorgova, Partizani şi Sfântu Gheorghe). O altă problemă este consumul de apă direct din Dunăre sau din puţuri de mică adâncime, care expune populaţia locală la riscul îmbolnăvirii, având în vedere degradarea continuă a calităţii apelor de suprafaţă cauzată de agricultura intensivă, traficul naval şi de lipsa staţiilor de epurare a apelor uzate din oraşele aflate în amonte. Aceasta se traduce printr-o expunere ridicată la boli diareice acute, afecţiuni digestive cronice şi parazitoze (conform DSP Tulcea). Asociaţia mai punctează întârzierea reconstrucţiei ecologice a amenajărilor agricole şi piscicole din Delta Dunării (aproximativ 80.000 ha) amenajate în regimul comunist, acestea funcţionând în trecut precum adevărate filtre naturale pentru sedimentele aduse de Dunăre, amână pe termen nelimitat reluarea circuitului natural al apei în ecosistemul deltaic şi astfel însănătoşirea unei părţi însemnate (aproximativ 20%) din Delta Dunării.
Poluarea, o problemă greu de rezolvat
Alte probleme sunt creşterea alarmantă a fenomenului de eutrofizare a apei cu efecte dramatice asupra biodiversităţii acvatice (fenomenul este cauzat de scurgerile de substanţe folosite în agricultura intensivă ca îngrăşăminte) şi poluarea datorată navelor maritime de mare tonaj (care circulă pe braţul Sulina), cât şi navelor de
