Darren White, şeful serviciilor secrete ale Statelor Unite la nivel local în România, declara că pe o scară de la 1 la 10 infracţionalitatea digitală din România primeşte nota 10!
Criminalitatea informatică în România e predominat reprezentată, in opinia publicului general, de vânzările unor produse fictive sau crearea unor pagini de phishing ale unor site-uri populare cu scopul de a deturna diverse conturi pentru acces la diverse resurse financiare sau nu.
Există, în general, o misconceptie despre ce reprezintă termenul de hacking şi se poate discuta foarte mult în jurul acestui subiect, însă pentru acest material o să mă limitez strict la partea din hacking ce se referă la accesul sau folosirea unui sistem public online în alt fel decât acesta a fost conceput.
Nu există software 100% sigur din punct de vedere al securităţii, există întotdeuna vulnerabilităţi, scăpări ale dezvoltatorilor software, care sunt căutate în mod activ de o multitudine de oameni cu diverse scopuri. O parte din aceşti oameni fac audit profesional şi cad în categoria de cercetători pe securitate.
Hacking-ul la acest nivel se face, fie din punct de vedere profesional, ca audit, din pasiune şi pentru portofoliu, sau cu intenţii mai puţin decente care într-un final pot aduce diverse câştiguri sub formă financiară.
Problema este că cei care fac acest lucru pe cont propriu şi fără intenţie maliţioasă cad undeva într-o zonă gri a legalităţii şi intervine riscul ca o persoană bine intenţionată să primească, în loc de un "simplu mulţumesc" sau de "mulţumesc, cu ce am putea să te răsplătim?", o reacţie complet iraţională de genul "Ne vedem la proces".
Acest lucru descurajează pe cei cu intenţii bune şi lasă o grămadă de găuri de securitate deschise pentru omul negru.
Trei exemple inspirate din viaţa reală ale aceleiaşi persoane
